În special pentru cunoscătorii perioadei post-punk a muzicii britanice de la sfârșitul anilor 70, dar și pentru cinefilii pasionați de film biografic, Control constituie o vizionare obligatorie.
Prezentat în 2007 la Festivalul de film de la Cannes, Control reconstituie viața tulbure a enigmaticului Ian Curtis și ascensiunea meteorică a trupei sale, Joy Division. Curtis a fost vocalistul formației, vocea baritonală extrem de distinctă, dar și autorul versurilor melodiilor. Tocmai versurile sale, cu teme precum singurătatea, înstrăinarea, neputința și apăsarea, au surprins esența scurtei sale vieți: suferind de epilepsie și depresie, Curtis s-a sinucis când avea doar 23 de ani.
Scenariul reconstituie extrem de fidel parcursul lui Ian Curtis (Sam Riley) de la statutul de licean, la vârsta adolescenței, la căsătoria timpurie cu Deborah (Samantha Morton) și nașterea unui copil, până la statutul de lider al unei trupe consacrate. Exactitatea evenimentelor l-a determinat pe regizorul Anton Corbijn să turneze filmul în ordine cronologică, alegere potrivită pentru înțelegerea personajului extrem de complex. Sursa scenariului a fost cartea „Touching From a Distance” scrisă chiar de soția lui Curtis, Deborah, în care se găsesc toate amănuntele tenebroase ale vieții, mariajului și carierei muzicale ale lui Curtis. Poate din acest motiv, căsnicia celor doi ocupă un loc central în economia peliculei.
Deși aflat la primul său film, Anton Corbijn știe exact ce face, atât timp cât își cunoaște personajul foarte bine: în tinerețe a fost fotograf și a avut șansa să realizeze unele dintre cele mai cunoscute fotografii ale lui Curtis, tocmai acelea care i-au stabilit cântărețului o imagine de tânăr artist neconformist cu privire melancolică.
Corbijn își construiește filmul cu o obiectivitate strictă, fără a cauta să extrapoleze senzaționalul din afirmarea pe scena muzicii mari a lui Curtis și fără să încerce să idolatrizeze artistul în vreun fel. Camera suprinde tribulațiile lui Curtis fără a pătrunde într-o zonă de proximitate, fără a exploata tragismul dispariției tânărului artist. Corbijn își potențează spectatorul conducându-l cu meticulozitate prin povestea scurtei vieții a cântărețului, păstrând o acuratețe aproape documentaristică, lăsând multe aspecte neclare (așa cum au fost ele de fapt în realitate) într-o succesiune lentă spre implacabilul sfârșit. Un exemplu ar fi abordarea de către regizor a relației extraconjugale a lui Curtis cu Annik Honore (Alexandra Maria Lara), o jurnalistă din Belgia, persoană extrem de importantă în devenirea și sfârșitul lui, relație care este redată fără vreo tentativă de judecată morală. Este urmărită doar amprenta pe care această pasiune a lăsat-o asupra actului artistic și psihicului lui Curtis.
Cât privește cariera muzicală, Control dezvăluie ascensiunea fulminantă a trupei Joy Division până la notorietatea și aprecierea internațională, în ciuda faptului că succesul financiar a întârziat să apară. În scurta sa existență, Joy Division a înregistrat în studio doar două albume, dar a fost suficient pentru ca muzica lor să fie considerată astăzi inovatoare și deschizătoare de drumuri pentru artiști reprezentativi ai muzicii alternative din anii 80, o veritabilă sursă de influență pentru trupe legendare ca The Cure sau U2. Până și felul lui Curtis de a dansa pe scenă în timpul concertelor a devenit un simbol personal unic (un dans abordat de artist tocmai pentru a ascunde mișcările involuntare provocate de epilepsie sau, pur și simplu, un dans inspirat din spasmele sale epileptice).
Atmosfera peliculei este apăsătoare, cu descrieri vizuale bine trasate care conduc la accentuarea stărilor depresive și maladive ale personajului principal. Superb filmată în alb și negru, imaginea este completată de muzica plină de expresie a celor de la Joy Division.
Interpretarea lui Sam Riley este ireproșabilă, cu atât mai mult cu cât actorul, aflat la primul său rol, își folosește vocea proprie în interpretarea pieselor lui Joy Division și o face spectaculos de bine. De altfel, toți actorii care interpretează membrii formației au învățat să cânte la instrumentele lor și efectul se simte în secvențele de concert, care sunt de o autenticitate neîndoielnică.
Control este una dintre cele mai sensibile pelicule biografice, un film extrem de trist care reușește să surprindă și să transpună suferința adâncă, aproape mută, sfâșietoare a lui Ian Curtis, un artist nepereche care a reușit să prefacă propriile angoase și chinuri sufletești în versuri de o frumusețe aparte.
Regie: Anton Corbijn
Scenariu: Matt Greenhalgh, Deborah Curtis
Actori: Sam Riley, Samantha Morton, Alexandra Maria Lara
Unde poate fi vizionat Control:
